Mâncare de război: Cum arată comerțul cu cereale pe fondul agresiunii Rusiei în Ucraina

  • By
  • JUN

    23

    Speranța omenirii că nu va muri de foame la iarnă poartă numele primelor nave care au plecat pline cu cereale din porturile ucrainene în ultimele săptă­mâni. Pentru fermierii și transportatorii români, sunt totuși vești amestecate: primii pun la păstrare recolta împuținată de secetă în așteptarea unor prețuri bune, ceilalți investesc cu grija unor afa­ceri pe care mersul războiului le poate da oricând peste cap.

    Mămăliguța cu brânză și smântână, comanda favorită, în vacanță, pentru familiile cu copii mici, și-ar putea dubla costul la toamnă. Iar de vină nu sunt nici brânza, nici smântâna, nici oul fiert pe care unele re­staurante îl adaugă în rețetă, ci pur și simplu prețul porumbului și războiul din Ucraina.

    Prima săptămână din august a marcat deschiderea a trei porturi ucrainene la Ma­rea Neagră din care au plecat în total zece nave, încărcate cu 243.000 de tone de porumb, 11.000 de tone de boabe de soia, 6.000 de tone de ulei și 45.000 de tone de făină de floarea-soarelui. O picătură într-un ocean de nevoi, dar reluarea exporturilor directe ale Ucrainei tot a calmat bursele și a împins prețurile la nivelurile de dinaintea războiului.

    Porumb de anul trecut

    Tot porumbul care a plecat din Ucraina în această primă etapă e din recolta de anul trecut, iar Cezar Gheorghe, specialist al Clubului Fermierilor Români în comerțul interna­țio­nal cu cereale, pune sub semnul întrebării calitatea boabelor. „Senzația noastră e că e o marfă depreciată. A rămas pe timpul iernii în hambarele acelea de oțel, în care se face condens când e vreme rece, fără posibilitate de aerare, și apoi, toată vara, sub tabla aceea încinsă, s-a fiert“, anali­zează situația Cezar Gheorghe.

    El crede că acordul care dă Ucrainei șansa de a-și vinde cerealele riscă să nu du­reze. „Sentimentul meu e că rușii vor lăsa să plece marfa depreciată, după care vor închide robinetul. Interesul lor este să-și vândă propria marfă“, spune Cezar Gheorghe, potrivit căruia Rusia are un vo­lum foarte mare de recoltă anul acesta și „șchiopătează, din punct de vedere econo­mic, deja de multe luni“. „Rubla, întărită mult în fața dolarului, înseamnă că un fermier din Rusia va primi mai puține ruble pentru producția lui, pe aceeași sumă în dolari. Rusia are deci tot interesul să țină prețul ridicat. Dacă ei lasă să iasă cereale prin porturile ucrainene nu fac altceva de­cât să-și coboare singuri prețul“, spune expertul.

    Start timid

    Cantitățile de cereale care au ieșit deja prin porturile ucrainene nu sunt însă de natură să încline decisiv ba­lanța. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a și recunoscut că aceste prime transporturi nu înseamnă mare lucru, nici pentru economia țării sale, nici pentru co­merțul mondial cu cereale. „Războiul aproape ucide economia. Este în comă“, le-a spus Zelenski studenților australieni, într-o videoconferință, la începutul lunii august.

    Ucraina trebuie să exporte cel puțin 10 milioane de tone de cereale pentru a contribui urgent la reducerea deficitului bugetar, care se ridică la 5 miliarde de dolari pe lună. Deocamdată, capacitatea de export, cu trei porturi redeschise la Marea Neagră, se ridică la 3 milioane de tone/lună, jumă­tate din capacitatea pe timp de pace. Iar ținta de 3 milioane de tone poate fi atinsă doar dacă totul merge bine, iar Rusia nu intervine în niciun fel să pună piedici suplimentare țării pe care a invadat-o în fe­bruarie.

    Viziunea de la malul mării

    Cu o capacitate de stocare de 1,8 milioane de tone de cereale, care va crește până la sfârșitul anului la 2,2 milioane de tone, Constanța a fost, până la redeschiderea porturilor ucrainene, cea mai bună opțiune pentru distribuirea cerealelor din Ucraina în restul lumii. Odessa e la numai 233 de mile ma­rine (aproximativ 431 de kilometri), adică la mai puțin de o zi de navigație dis­tanță. Portul Constanța are, de asemenea, conexiuni navale cu Dunărea, plus conexiuni rutiere și feroviare care îl transformă, în noul context de securitate, într-un nod al transporturilor extrem de important pentru întreaga regiune.

    „Anul trecut a fost deja un an al recordurilor“, spune, într-un interviu pentru NewMoney, directorul portului, Florin Goidea. Iar 2022 e deja în creștere, pe primele șase luni, cu 17% față de aceeași perioadă a anu­lui trecut. Traficul total de mărfuri a de­pășit în prima jumătate a acestui an 37,5 milioane de tone.

    Afacerea Ucraina

    „În cazul cerealelor, traficul a fost de peste 12,2 milioane de tone, iar creșterea a fost de circa 12%. Începând cu 24 februarie 2022 și până în prezent (începutul lunii august, n.r.), tra­ficul total de mărfuri pe relația Ucraina derulat prin portul Constanța a fost de aproximativ 2,2 milioane de tone mărfuri – cereale, minereuri, laminate, țevi, contai­nere – primite. Dintre acestea, au fost expediate 1,7 milioane de tone și sunt depozitate circa 500.000 de tone mărfuri (în așteptare pentru a fi expediate)“, preci­zează directorul portului Constanța. „Din acest trafic total, 1,5 milioane de tone sunt cereale sosite din Ucraina. 1,1 milioane de tone au fost deja expediate și alte 400.000 de tone urmează să fie expediate“, spune Florin Goidea.

    Administrația portului a finalizat în această vară o parcare nouă pentru tiruri în zona Porții 9, cu suprafață de 34.000 de metri pătrați. Aproape 20 de kilometri de șine de cale ferată din port, care nu mai fu­­seseră folosite de aproape 30 de ani, sunt în reparație de la 15 iunie. După 50 de zile de lucrări, o treime din termenul de 149 de zile al întregii comenzi, reparațiile erau gata în proporție de aproximativ 45%, precizează, pentru NewMoney, compania CFR Infrastructură.

    Aglomerație în larg

    „Viteza este cheia în operațiunile cu cereale“, spune ope­ratorul celui mai mare terminal de cereale din port, întins pe o suprafață de 60.000 de metri pătrați. Firma pe care o con­duce Viorel Panait, COMVEX SA, a investit doar în acest an 4 milioane de euro în echipamente. „Am luat decizia de a face această inves­tiție imediat după izbucnirea războiului, a doua zi“, spune PDG-ul (pre­șe­dinte director general, n.r.) COMVEX. „Acum avem capacitatea să recepționăm 80.000 de tone/zi și să expediem circa 70.000 de tone. Adică, combinat, o capacitate de a pre­lucra 150.000 de tone de cereale/zi. Este o capacitate foarte bună, e cel mai ra­pid terminal de cereale din Europa“, spune Viorel Panait.

    PDG-ul COMVEX

    consideră că, în contextul actual, „de o anumită incertitudine“, terminalul pe care îl operează este dotat suficient. Nu ar mai face noi investiții fără o schemă de garanții financiare din partea Uniunii Europene sau a statului român, dar nici nu se teme că reluarea activității în por­turile ucrainene i-ar putea lua pâinea de la gură. „Noi suntem, de câteva luni, cu motoarele supraturate“, explică Panait.

    „Reluarea exporturilor de cereale prin porturile ucrainene nu poate decât să ne bucure“, spune și directorul portului, Florin Goidea. El se așteaptă la reducerea tim­pilor de operare din port, în condițiile în care, în ultimele luni, mărfurile ucrainene fuseseră reorientate spre transport rutier și fluvial. La câteva zile după ieșirea pri­melor nave încărcate cu cereale din portul Odessa, la începutul lunii august, în rada portului Constanța erau în așteptare, să intre la operare, 16 nave. Alte 42 de nave erau în operare, precizează administrația portului Constanța.

    Preț dezechilibrat

    „Deși pare contra­intuitiv, dacă Ucraina reușește să-și scoată marfa prin propriile porturi, e foarte bine pentru noi“, spune și Cezar Gheorghe, expert în piața cerealelor. În ultimele luni a fost o „presiune constantă pe portul Con­s­tanța, multă marfă, ceea ce a coborât pre­țul și pentru fermierii români“, explică el. În același timp, costurile fermierilor ro­mâni au crescut, mai ales din punctul de vedere al logisticii. „Un fermier român care plătea 15 euro/tonă transport din Ialomița până în Constanța plătește acum 30 sau 32 de euro/tonă“ – sunt cifrele avansate de Ce­zar Gheorghe. În prezent, susține expertul, cerealele sunt tranzacționate la prețuri similare cu cele de dinaintea conflictului. Pe 1 august, prețul era de 350 de euro/tona de grâu în portul Constanța. Iar la bursa eu­ropeană, cotația pentru grâul livrat în septembrie era de 336 de euro/tonă.

    Zone cu recoltă zero

    Războiul, co­ta­țiile în scădere și seceta fără precedent din acest an au creat pentru fermierii ro­mâni o furtună perfectă. Cine are ce să strângă de pe câmp pune la păstrare mai toată recolta.

    „Dacă anii trecuți aveam randamente de până la 6.000 de kilograme la hectar, și vorbim de culturi care erau în județele Vaslui și Bacău, în Podișul Bârladului, în anul acesta producția se încadrează pe palierul 4.000-5.000 de kilograme la hectar“, spune Ovidiu Bucătaru, chief financial officer (CFO) al grupului de firme Șerban Holding, unul dintre marile concerne agricole ale României.

    Vom ține cu toții minte 2022 pentru lipsa precipitațiilor, crede el. „Am avut puțin sub jumătate din necesarul de apă estimat pentru primele cinci luni ale anului. Culturile de primăvară au depins în întregime de irigații. Porumbul calamitat la noi e în pro­cent de peste 40%“, spune reprezentantul grupului Șerban Holding.

    Există totuși soluții și pentru această situație neașteptat de rea. „Din fericire, noi am făcut deja pasul către cultura de sorg, care din punct de vedere nutrițional e si­mi­lară cu porumbul, aduce un plus de ule­iuri, adică e superioară din punct de vedere caloric, și are o rezistență la secetă foarte, foarte bună. Asta ne ajută să dimi­nuăm riscul“, spune Ovidiu Bucătaru.

    Energia scumpește mâncarea

    Costurile în creștere la energie reprezintă o altă problemă căreia fermierii trebuie să-i facă față. „În anul agricol care se încheie e clar că anumite resurse au fost achizi­țio­nate la prețuri mult mai jos decât cele actuale“, atrage atenția Ovidiu Bucătaru. Un exemplu pe care îl dă e cel al îngrășămin­telor. „Azotul înseamnă gaz, iar gazul este acum la maxime istorice. În decembrie, chiar dacă era iarnă, gazele erau 90-100 de euro/megawatt. Azi, prețul e de 200 de euro/megawatt. Iar în anumite cazuri, nici măcar nu se mai pune problema prețului, ci a disponibilității cantităților de gaz necesare, unii furnizori pur și simplu nu le mai au“, spune Ovidiu Bucătaru.

    „Simulările noastre, cu toate costurile incluse, inclusiv arendă, costuri financiare etc., ajung, la cultura de păioase, la aproxi­mativ 7.000-8.000 de lei/ha. La un randament de 4 tone/ha, suntem marginali din punctul de vedere al profitului. Costurile sunt mai mari față de anul trecut cu 57%“, explică Ovidiu Bucătaru. „Pe de altă parte, și prețul grâului era anul trecut de 900 de lei/tonă. Anul acesta sunt valori de 1.700-1.800 de lei. Ce pot să mai crească. Toată lumea mizează că va mai crește pre­țul grâu­lui. Iată de ce este atât de important să recoltăm marfa, să reușim să o de­po­zi­tăm și să o vindem ulterior“, adaugă el.

    Șansă la grâu

    Cu toată seceta, România a reușit să recolteze în acest an aproape 9 milioane de tone de grâu, destul de aproape de media multianuală de 9,6 mili­oane de tone. „La orz o să avem 1,6 mili­oane de tone, față de 1,85, cât facem în mod normal. La rapiță avem 1,56 milioane de tone, ceea ce este o surpriză frumoasă, se ex­plică prin iarna blândă și ploile din mar­tie-aprilie“, estimează Cezar Gheorghe, expertul Clubului Fermierilor Români.

    Altele sunt problemele. „E dezastru la po­rumb. De la o prognoză de 14,5 milioane de tone, probabil vom sfârși în 7. Ne asi­gurăm consumul intern fără probleme, dar nu vom mai putea genera export. Și la floa­rea-soarelui e tragedie: prognoza e de 3,6 milioane de tone și vom genera probabil 2,2. Necesarul nostru e de 1,2 milioane de tone, deci suntem acoperiți. Diferența va merge, ca de obicei, către comunitatea eu­ro­peană. România produce de obicei o treime din necesarul de semințe de floarea-soarelui din Uniunea Europeană“, preci­zează expertul, care atrage atenția că nu sunt probleme doar la noi. „Toată Europa, din Peninsula Iberică până în Moldova, e numai piatră. Măreața Franță, care trebuia să genereze 14 milioane de tone de porumb, dacă va genera 10. La floarea-soarelui, la fel: poate-poate vom avea 10 mili­oane de tone.“

    România își menține măcar statutul de furnizor de grâu pentru Orientul Apropiat. Grâul românesc merge – e drept, în can­ti­tăți mai mici – până în Africa Centrală sau chiar în Asia de Sud-Est.

    Dacă pâinea nu va costa, în următoarele luni, mai mult decât plătim acum, între 2,6 și 3 lei pentru franzela de 300 de grame, de Crăciun vom avea sarmalele cu mămăli­guță la preț accesibil datorită unei țări afl­ate în război. În ciuda imaginilor cu câmpuri arse de rachete, Ucraina face în acest an aproximativ 25 de milioane de tone de porumb și devine rezerva pentru toată Europa. Dacă totul merge bine, mare parte din această cantitate va pleca spre restul lumii din Odessa, Cernomorsk și Pivednîi. În caz contrar, Constanța e gata să sară în ajutor.

    Sursa: https://www.newmoney.ro/

    Leave A Comment

    Top